Cateva maxime...

Nu trebue să trăim cu teama de a nu ne mai vedea pe acest pămînt , ci cu bucuria de a ne întîlni în ceruri .

Nu este neapărat să greșim la nesfîrșit, ca după, în căință, să ne dăm seama că Dumnezeu ne iubește, ci ceea ce este neapărat, este de a-L iubi pe Domnul Dumnezeul nostru cu toată inima noastră, pentru a putea primi Călăuza, de a nu mai greși.

,,Norocul,, este închipuirea omului despre un trai mai bun, pe cînd binecuvăntarea de la Dumnezeu este adevărata încredințare într-un trai mai bun.

Rugăciunea este puntea dintre două realități.. cea pămîntească și cea cerească.

Nu folosiți oamenii pentru a le iubi banii, ci folosiți-vă banii pentru a iubi oamenii.

Libertatea aste cunoștința de a te opune ispitei, și de a mulțumi Lui Dumnezeu în încercare.

Păcatul este o rană mereu deschisă, pe care omul o îngrijește zi de zi, dar nu o poate vindeca.

Nefăcînd nimic , te faci părtaș cu nepăsarea, îndepărtîndu-te de la credință.

Viața este un drum plin de obstacole, și pentru a putea înainta este nevoe de a îngenunchea în fața oricărui obstacol in rugăciune, nu în deznădejde.

Neascultarea de Cuvînt produce răni mereu sîngerînde.

Cu neștiința se luptă, nu se împacă.

Unicul drum, ce indică direcția spre viața veșnică este drumul credinței.

Mai bine e să fii orbit de lumina Soarelui Dreptății, decît de întunericul neștiinței.

Dorința se naște din plăcere, plăcerea produce dependență, deci plăceți-L pe Dumnezeu, ca să deveniți dependenți de viața veșnică.


Berbec Ion
sursa: www.resursecrestine.ro