Despre vară şi mare în aprilie - Vladimir Pustan

Vremea asta ploioasă îmi zgândăreşte amintirile, sciatica şi reumatismul. Încep să-l înţeleg tot mai bine pe Bacon, ce zicea că duşmanul omului e natura. Cu ce trec anii peste mine simt duşmănia celor trei anotimpuri insuportabile, adică tot ce nu e vară.

Mă gândeam la Bacon că a fost ars de duhul profeţiei pentru că natura (mai bine zis iarna) l-a ucis în 1629 în timp ce îndopa o gâscă cu zăpadă să vadă dacă zăpada o păstrează ca sarea.

Şi pe Descartes tot frigul iernii l-a omorât…

În urmă cu o săptămână, nu am mai putut suporta durerile şi mi-am luat injecţiile cu mine, m-am urcat în maşină, am mers 700 km şi am văzut marea… Am cules o scoică de pe jos şi m-am urcat iarăşi în maşină, pornind spre casă. Dar am stat cu faţa la mare… Nietzsche deşi iubea marea, când a ajuns pe plajă a stat cu spatele la ea. Poate se simţea vinovat…

Vreau să mă satur de ea aici pentru că în cer nu va mai fi mare şi habar nu am de ce… Este neînţeleasa lipsă din cer, dar probabil că Dumnezeu are un scop şi cu asta.

Cu oameni ca şi mine era periculos pentru că am fi stat cu ochii pierduţi în imensitatea albastră şi-am fi uitat că avem de lucru, de cântat şi alte dulci lucruri cereşti de realizat.

Până atunci ne luăm medicamentele şi ne ungem cu creme antireumatice, o parte dintre cei ce nu înţeleg marea se duc la solar… Pentru ei, maro să fie…


V l a d i m i r _ P u s t a n
sursa: www.ciresarii.ro