Acum ... E ceva mai mult de-atat?!

Iată-te aici. Chiar acum. Uitându-te pe un ecran de computer. Trece încă o secundă. Încă un moment din viaţă. Uite! S-a dus. Na! Mai trece unul. Trec secundele şi minutele. O oră. O zi. O săptămână. Un an. Astăzi e aici. Mâine s-a dus.Iată-te aici. Undeva pe planeta Pământ. La ce te gândeşti... CHIAR ACUM? La nimic? Sau la ceva de genul: „Vreau ceva mai mult”?Da, dar ce mai mult? Mai multe note bune? Mai mulţi prieteni? Mai multe petreceri? Mai multe persoane cu care să ieşi în oraş? Mai mulţi bani? Mai multe CD-uri? Mai multe haine?Îţi aduci aminte când ai obţinut acel lucru pe care ţi l-ai dorit sau când ai ieşit împreună cu acea persoană cu care ai vrut să devii prieten/ă... îţi aminteşti sentimentul pe care l-ai avut după aceea? N-a fost ceva de genul: „Nu mi-a schimbat viaţa radical aşa cum am crezut că se va întâmpla”?
Atunci ce faci? Încerci să găseşti o altă idee?Poate că experienţa sau lucrul în care ai sperat nu a fost chiar ceea ce căutai. Sau poate că ai nevoie să ai acea experienţă sau acel lucru MAI MULT. Mai multe haine. Mai multe CD-uri. Mai mulţi prieteni/prietene. Mai multe petreceri.Dar chiar şi atunci rămâi cu acel sentiment, cu acel gând chinuitor: „Vreau şi mai mult”. Deci vrei mai mult. Ceva mai mult. Dar nu eşti sigur ce este acel ceva. E ca şi cum ar fi o sete constantă în viaţa ta. E ca şi cum ai avea sentimentul că ceva lipseşte. Sentimentul că trebuie să fie ceva mai mult ÎN viaţă. Ceva mai mult pe care să-l primeşti de la viaţă.Te întrebi: „Sunt doar un om nepotrivit pentru locul în care mă aflu? Care este problema mea? Care este rostul meu?” Setea rămâne. Iar ceea ce ai experimentat până acum n-a reuşit să-ţi astâmpere câtuşi de puţin această sete.Desigur, nu le spui prietenilor tăi despre acest lucru. Dacă ar afla că ai astfel de gânduri, vor spune cu siguranţă: „Aoleu... el/ea ia viaţa PREA în serios”.Dar poate că şi ei experimentează aceeaşi sete pe care o ai şi tu. Poate că şi ei au gândurile pe care le ai tu. Poate că toţi trăiesc sub conspiraţia tăcerii: „Nu vreau ca cineva să ştie ce gândesc eu cu adevărat despre viaţă”.Deci iată-te aici. Chiar acum. Având nevoie de ceva mai mult. Dorind ceva mai mult. Dar dacă acest „mai mult” pe care ţi-l doreşti nu se găseşte în această lume, ce faci? Unde te duci să-l găseşti?
Gândeşte-te la acest lucru. Dacă tot ceea ce ne-am dorit şi am avut nevoie vreodată poate fi obţinut din lumea în care trăim, nu L-am mai dori pe Dumnezeu. Nu am mai simţi nevoia de Dumnezeu. Şi poate că El simte că este prea important pentru a fi omis.