Cu mânie despre şcoala ce încet începe - Vladimir Pustan

Pentru cei ce-au picat bacalaureatul, ziua de azi nu are nici o semnificaţie. Pentru cei ce-au intrat la facultate e o zi ca oricare alta, aşteptând un început de octombrie. Pentru preoţi şi politicieni, mană cerească.

Pentru elevii de la generală şi liceu, flori, cărţi, telefoane mobile. Pentru părinţi, ca prăbuşirea turnurilor gemene.

Lupta care se duce pentru distrugerea şcolii datează de douăzeci de ani. În primul rând, liberalizarea avortului legată de sărăcia ce nu mai vrea copii a dus la golirea şcolilor şi la comasarea lor. Şcoli închise din lipsă de copii. Dacă tot la 2 zile se construieşte o biserică, tot la 4 zile se închide o şcoală. Au apărut şi microbuzele galbene ce duc copiii din cinci sate la o singură şcoală.

În al doilea rând, Uniunea Europeană doreşte ca cei care au apucat să mai trăiască dintre copii să nu fie deştepţi pe baza principiului că turma nu trebuie să gândească. Cu cât mai proşti cu atât mai uşor de condus, de manipulat. Iar incompetenţa s-a potrivit de minune celor ce oricum n-aveau chef de buchiseală.

Amestecul politicului în şcoală era obligatoriu deci pentru că ordinele vin de sus, de mai sus de Cotroceni, iar masa de manevră, poligonul de încercare este format din copiii noştri ce azi au plecat la şcoală ca să scrie ajutaţi pe pagina albă a examenului de bacalaureat ca unul mai zilele trecute „Vă pup pe toţi. Ciao!”.


V l a d i m i r _ P u s t a n
sursa: www.ciresarii.ro