Slujire şi slăbiciune - Vladimir Pustan

Ştim cu toţii că o slujire de calitate vine dintr-o mare dependenţă faţă de Dumnezeu. Moise era bâlbâit, Ghedeon sărac, David tânăr. Lui Pavel Dumnezeu i-a îngăduit un spin în coastă ca să-l vindece de mândria descendenţei, educaţiei şi a plecării prin al treilea cer. Dependenţa de Dumnezeu înseamnă recunoaşterea resurselor puţine, a slăbiciunii proprii, a înfrângerii. Handicapurile ne sunt date ca şi cadouri pentru a ne ieşi din cap că suntem mari şi tari.

Întotdeauna vom eşua când vom depinde de noi înşine, ca Simon Petru cufundat în valuri când nu s-a mai rezemat de ochii lui Isus.

Suntem prea mici pentru un război atât de mare. Nu ne vom lăuda cu slăbiciunile noastre pentru că bubele nu se lasă la vedere, ci Il vom lăuda pe Dumnezeu în slăbiciuni ştiind că El nu e forţa compensatoare ci totul.

Slujiţi Domnului tremurând şi şchiopătând. Se va bucura de fiecare pas împiedicat dacă direcţia e bună. Un câine viu face mai mult decât un leu mort, zice Scriptura…

Când scrie pe spatele tricoului tău litera „S” nimeni nu ştie că vine de la „slăbiciune”, ci de la „slujitor” şi lasă-i să creadă aşa.



V l a d i m i r _ P u s t a n
sursa: www.ciresarii.ro