Iepuri pe asfalt - Dani Surducan

Musteşte asfaltul de iepuri morţi şi despicaţi ca pe o masă de operaţii cu plopii de pe marginea drumului pe post de medici legişti ce scormonesc în măruntaiele fugarilor căutând în zadar cauzele decesului.

De ce vor să treacă iepurii marea de asfalt? Au neamuri dincolo? Sau poate iubirea-i atrage spre alte ţărmuri şi asta-i face nebuni, sfidând balaurii de cauciuc cu flăcări de lumină în ochi. Păcat de ei... că-s tineri majoritatea şi cu perspectivă. Sau poate-s sătui de aceleaşi eterne zarzavaturi? Să fi intrat şi-n ei metehnele modernismului dorind mereu altceva decât sunt, altceva decât au în propria tarla? Să fie asfaltul o ispită enormă şi mai marii lor să nu aibă leac de ea? Oare au şi ei Mp-3 sau Mp-12 după mărimea urechilor, de nu pot auzi sfaturile bătrânilor văruiţi pe tâmple cu înţelepciune? Deşi sunt puse borne de avertizare care să-i trezească din marşul triumfal spre abatorul cu cuţitele de bitum... ei fug, gonesc cu urechile în vântul năprasnic al lumii şi-al chemărilor ei.

La autopsie s-au găsit doar hamburgeri şi chipsuri şi-n creier miliarde de poze de pe facebook şi un singur verset Ioan 3:16. S-a descoperit şi un handicap al degetului arătător... dădea „dublu click” pe tot ce ieşea în cale... şi pe poarta raiului. Dai „dublu click “... şi intri în rai. Aşa credem noi... iepurii bisericilor ce pozăm duminica în vii şi marţea şi miercurea zăcem morţi pe asfaltul lumii.

Iepurii luaţi odată în far, nu mai scapă, dovadă că se poate muri şi-n coarnele luminii. Şi dracii au lumină de dat... dar din lanternă. Ei aşteaptă noaptea să poată lumina. Cristos aduce zorile, lumina adevărată, lumină din Lumină... Şi când e noapte mai bine să aşteptăm zorile fugind de drumuri şi artere principale. Nu ne putem căţăra la amvoane dacă nu suntem în lumina Lui. Examenul principal nu se dă la amvon... ci după amvon, după terminarea predicii atunci când eşti asaltat cu laude şi linguşeli sau bâte pe cocoaşă. Dacă camerele de filmat s-au oprit... dracii abia atunci le pornesc. Atunci se cere să fii mort în sicriul smereniei. Mortul nici nu-şi umflă pieptul, nici nu dă replici ca şi cutremurul din Japonia.

Să stăm cuminţi în pajiştile bisericii... va veni şi primăvara.


Dani Surducan
sursa: www.ciresarii.ro