Relaţii personale dificile - Nicolae Geantă

Uneori este greu să comunici, să ai o relaţie bună cu cei din jur. Din casă, din societate, de la liceu ori serviciu. Cineva spunea că cel mai greu e să relaţionezi cu cei din biserică. Oricât te-ai strădui, te-ai face preş, te-ai lăsa călcat pe coadă. Sunt oameni maleabili, care se etanşează ca o gumă în nişele lipsă, dar sunt unii oţeloşi în comportament, în gândire. Cu aceştia e aproape imposibil să faci o balanţă echilibrată. Relaţionalii disfuncţionali de care ne ciocnim pe orbita spre cer, sunt tipii care ne zgândăre, flăcăii ăia de care uneori fugim. Ăştia sunt un fel de Caiafe, Iude sau Simon Vrăjitorul. Poate că în pelerinajul spre sfinţenia deplină, aţi întâlnit farisei moderni destui. Cu siguranţă, prin biserici aţi găsit însă şi chipuri ca mai jos.

Abrazivii sunt oamenii care îţi jupoaie pielea una-două. Nici nu îţi dai seama că te-au atins, şi sângele a gâlgâit deja. Cuvântul lor e raşpil, e polizor. Accesează rindele verbale, greu de rumegat. Ar trebui să facă luciu în urma lor, fineţe. Însă, uneori granulaţia lor mare lasă dâre adânci pe pereţi. Pereţii inimii.

Cusurgii - poţi face totul de nota 10, ei tot găsesc o fisură. Fie ea şi imaginară, numai că trebuie s-o scoată în evidenţă. Fie ciorba cât de gustoasă, se găsesc şi bucătari care s-o critice. Biserica e cea mai criticată. Şi Hristos la fel. La cine-o fi cusurul.

Pasivii - nu le pasă de nimic, de nimeni. Nu se zbat, nu se dau peste cap. Pentru ei ligheanul, ştergarul a fost înlocuit de jacuzii. Nu se mişcă decât cu bomba la spate. Pentru ei viaţa e un film la care se doarme bine. Se poate biserică şi fără noi, spun dânşii. Se poate, dar se poate răpire şi fără voi, zice Domnul.

Hiperagreabilii, ca să nu zic pe şleau - linguşitorii. Te sufocă. Aştia sunt ca mercurul, ţi se bagă nepoftiţi pe sub piele. Te mângâie, te pupă. Te laudă. Şterg bocancii, cară valiza. Le place totdeauna locul doi. Dar ca să stea acolo, nu ei, ci dumneata trebuie să plăteşti un preţ. Mare.

Negativiştii - sunt tipii cu drobul de sare. Pun carul înaintea boilor: biserica noastră n-o să meargă, la noi nu se poate face evanghelizare, fraţii noştri nu-s pocăiţi, tinerii de azi nu se vor schimba, în România nu s-a făcut nimic de la Revoluţie! Chiar nimic?

Psihastenicii - pun întrebare după întrebare. Ca picii de doi ani. Te ameţesc în câteva minute. Sabatul, carnea de porc, lumânarea, pomana, barba, basmaua, cravata, botezul la pruncii de-o lună, zeciuiala... Le explici de zeci de ori, ăştia tot mai au o raniţă de-ntrebări. Pentru ei "de ce?" şi "cum?" şi "când?" ţin loc de H2O, de N-O2-CO2 (adică de aer).

All-experţii. Aştia le ştiu pe toate, cunosc orice. Cântă la orgă. La chitară, la acordeon, fac rugăciuni lungi, dirijează, recită psalmi, poezii, dau indicaţi despre ţinută, Masa Domnului, botez, dogme creştine. Ba mai mult, se bagă şi la... predică!

Nu vă spun să fugiţi de ei. Suportaţi-i. Şi dumneavoastră aţi fost suportaţi.


Nicolae Geantă
sursa: www.ciresarii.ro