Grandomania, o nebuloasă în creştere - Fintoiu Alexandru

Îi lipseşte parterul, dar are multe etaje, spunea cineva. De fapt, asta face grandomania din oameni. Trăiesc cu capul în nori, nu în cer. E diferenţă. Atât de tare trăiesc în lumea lor, o lume plină de sentimente de superioritate, încât nu prea pot să vadă nimic senin.

Şi, cum mai toate lucrurile astăzi se trec prin filtrul materialismului, nici strălucitoarea grandomanie nu face excepţie; e o concurenţă teribilă astăzi în lume, între noi, între copii, între firme, între oferte care, până la urmă, toate duc la roma mândriei. A început să se depăşească pragul minţii, pragul sentimentului şi se ajunge să se experimenteze o grandomanie a faptelor tot mai mult.

Ca să vezi cum arată un astfel de om, e de ajuns să deschizi ochii cinci minute pe stradă, poate e chiar lângă tine. Manele la maxim, scârţâieli de BMW, uneori maşini luxoase care stau în faţa blocului pentru că proprietarul nu are bani de motorină, dar şi puştoaice care se plâng de duşmani mulţi din pricina frumuseţii lor fizice fenomenale. Asta l-ar face pe Mihai Viteazu să se răsucească în mormânt şi să nu regrete că s-a născut într-o altă lume mai “paşnică”.

N-am văzut pe nimeni să sufere de grandomanie din pricină că a citit mult; nu, pentru că învăţatul destupă, iar aerele ies repede. Nici vreun om cu mult Dumnezeu în el, n-am văzut să sufere de boala asta. În schimb, am văzut pe alţii cu un Dumnezeu de duminică, suferind. De ce oare?


Fintoiu Alexandru
sursa: www.ciresarii.ro