Munţii ochilor noştri - Fintoiu Alexandru

E plină lumea de egoişti. Îi găseşti prin pieţe, pe stradă, în guverne şi uneori chiar şi prin casele noastre. De obicei astfel de oameni îşi creează propria lume din care nu le place şi nu vor să iasă, o lume dominată de ego şi mărire proprie. “Ştii dumneata cine sunt eu?” Nu, şi nici nu vreau să aflu.

Avem nevoie de resuscitare ca să ne vedem cu adevărat cine suntem. Uneori Dumnezeu îngăduie unor munţi să ne vorbească. Problemele pot fi munţi, bolile pot fi munţi, durerile pot fi munţi. Unii dintre ei par de netrecut. Zicea Dumnezeu odată lui Saul, “când te vedeai mic în ochii tăi…”.

E clar, atunci când ochii noştri refuză să vadă smerenia, suntem cel mai puţin dispuşi să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. Luăm problemele în mâinile noastre până ajungem la munţii pe care nu-I putem trece singuri.

Cele mai multe necazuri se întâmplă din pricina faptului că avem o părere înaltă despre noi şi dorinţe pe măsura părerii noastre. Dumnezeu ne învaţă cum să privim: ţintă la Hristos şi o privire introspectivă în care să ne vedem dependenţi de El.

Cea mai înaltă şosea din Romania are 2145 de metri altitudine. E de ajutor şi recomandată în caz că încă avem probleme perceptive cu privire la noi.

Uneori avem nevoie de munţi ca să ne putem vedea mici în ochii noştri.


Fintoiu Alexandru
sursa: www.ciresarii.ro